Index articole

3.0 Definiţii

3.1 Ipotezele sunt supoziţii considerate ca fiind adevărate. Ipotezele implică fapte, condiţii, sau situaţii care afectează subiectul sau abordarea unei evaluări dar care nu pot fi verificate sau nu necesită o verificare. Acestea sunt aspecte care, după ce au fost declarate, trebuie acceptate în vederea înţelegerii evaluării. Toate ipotezele, care stau la baza unei evaluări, trebuie să fie rezonabile. Toate evaluările depind, într-un anumit grad, de acceptarea ipotezelor. În mod deosebit, definiţia valorii de piaţă include ipoteze care asigură consecvenţa abordării şi evaluatorul poate fi pus în situaţia de a face şi alte ipoteze cu privire la fapte care nu pot fi cunoscute sau stabilite.

3.2 Condiţiile limitative sunt restricţii impuse evaluărilor. Condiţiile limitative pot fi impuse: de clienţi (de ex., atunci când evaluatorului nu i se permite să investigheze complet unul sau mai mulţi factori importanţi, care ar putea afecta evaluarea); de evaluator (de ex. atunci când clientul nu poate publica parţial sau total raportul de evaluare sau certificatul de evaluare, fără acordul prealabil, în scris, al evaluatorului cu privire la forma şi contextul în care poate să apară) ; sau de legislaţia naţională aferentă.
3.3 Un evaluator este o persoană care are pregătirea profesională necesară, capacitatea şi experienţa de a efectua o evaluare. În unele ţări, se impune obţinerea unei autorizaţii înainte ca evaluatorul să îşi desfăşoare activitatea în acest sens. Evaluatorul va fi o persoană cu o bună reputaţie care:

  • a obţinut o pregătire profesională adecvată, în cadrul unui centru de pregătire recunoscut sau o calificare academică echivalentă;
  • are experienţă adecvată şi este competent în evaluarea pe piaţa şi categoria respectivă de active;
  • cunoaşte, înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile;
  • este membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut; urmează un program de instruire profesională;
  • urmează un program de pregătire/instruire profesională continuă; şi
  • respectă toate cerinţele acestui Cod Deontologic.

În cazul în care, într-o ţară nu există calificări universitare adecvate, cum sunt cele menţionate mai sus, evaluatorul trebuie să aibă un nivel de pregătire suficient şi experienţă în evaluare, fie să fie membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut, fie să posede o autorizaţie din partea guvernului sau o numire din partea justiţiei sau unei autorităţi cu un statut echivalent. În unele ţări, prin lege, evaluatorul are nevoie de o autorizaţie sau de un certificat, din partea unui organism independent, pentru a putea profesa în această calitate.
3.4 Un evaluator intern este un evaluator angajat fie în cadrul întreprinderii care deţine activele, fie în cadrul firmei de contabilitate responsabilă cu elaborarea rapoartelor şi/sau înregistrărilor financiare ale întreprinderii. Un evaluator intern este apt să respecte toate exigenţele privind independenţa şi obiectivitatea profesională, solicitate în conformitate cu acest Cod Deontologic, însă în anumite tipuri de angajamente, este posibil să nu îndeplinească întotdeauna rolul de evaluator independent, din cauza unor reglementări de reprezentare publică.
3.5 Un evaluator extern este un evaluator care, împreună cu oricare asociat, nu are legături importante cu clientul, cu un agent care acţionează în numele clientului sau cu proprietatea supusă evaluării.
3.6 Ţinând cont de faptul că toţi evaluatorii, care îndeplinesc misiuni în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, trebuie să respecte cerinţele privind imparţialitatea, obiectivitatea profesională şi transparenţa solicitată în baza acestui Cod Deontologic, aceşti evaluatori trebuie să respecte solicitările privind independenţa lor, aferente mai multor misiuni. În anumite ţări sau pentru anumiţi clienţi ar putea fi aplicate restricţii suplimentare, prin regulamente sau prin lege, referitoare la cine ar putea să facă o evaluare pentru un anumit scop. Acest Cod nu îşi propune să definească diferitele grade de independenţă dincolo de standardul de independenţă, cerut deja în conformitate cu acest Cod.