Index articole

Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia a opta

Cod Deontologic

1.0 Introducere

În aplicarea Standardelor Internaţionale de Evaluare este esenţial ca evaluările, realizate în conformitate cu acestea, să{jcomments off} fie efectuate de evaluatori profesionişti, oneşti şi competenţi, fără prejudecăţi şi interese proprii, ale căror rapoarte sunt clare, nu induc în eroare şi care prezintă toate aspectele esenţiale pentru înţelegerea adecvată a evaluării. Evaluatorii vor promova şi vor menţine în permanenţă încrederea publicului în profesiunea de evaluator.

2.0 Arie de aplicabilitate

2.1 Evaluatorii respectă aceste Standarde fie ca o opţiune a lor, fie din necesitatea de a aplica prevederile legii sau ale reglementările, fie ca urmare a instrucţiunilor clienţilo, utilizatorilor şi/sau organizaţiilor naţionale. O evaluare elaborată pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare îl obligă pe evaluator să respecte acest Cod Deontologic.
2.2 Acest Cod nu are nici o autoritate legală şi nu reprezintă decât o completare a regulilor, statutelor şi regulamentelor asociaţiilor naţionale sau organizaţiilor care controlează sau monitorizează activităţile evaluatorilor.
2.3 Evaluările, efectuate în conformitate cu aceste Standarde, devin acceptabile, pentru utilizatorii finali, numai când sunt elaborate de un membru instruit în cadrul unui organism naţional profesional şi recunoscut, care pune în aplicare standarde obligatorii de calificare, competenţă, experienţă, etică şi comunicare în evaluare. În acele ţări, în care nu există încă o infrastructură pentru o exercitare instruită şi controlată a profesiunii de evaluator, principala responsabilitate este ca utilizatorii să fie satisfăcuţi, iar evaluatorii să-şi îndeplinească sarcina în mod competent.


3.0 Definiţii

3.1 Ipotezele sunt supoziţii considerate ca fiind adevărate. Ipotezele implică fapte, condiţii, sau situaţii care afectează subiectul sau abordarea unei evaluări dar care nu pot fi verificate sau nu necesită o verificare. Acestea sunt aspecte care, după ce au fost declarate, trebuie acceptate în vederea înţelegerii evaluării. Toate ipotezele, care stau la baza unei evaluări, trebuie să fie rezonabile. Toate evaluările depind, într-un anumit grad, de acceptarea ipotezelor. În mod deosebit, definiţia valorii de piaţă include ipoteze care asigură consecvenţa abordării şi evaluatorul poate fi pus în situaţia de a face şi alte ipoteze cu privire la fapte care nu pot fi cunoscute sau stabilite.

3.2 Condiţiile limitative sunt restricţii impuse evaluărilor. Condiţiile limitative pot fi impuse: de clienţi (de ex., atunci când evaluatorului nu i se permite să investigheze complet unul sau mai mulţi factori importanţi, care ar putea afecta evaluarea); de evaluator (de ex. atunci când clientul nu poate publica parţial sau total raportul de evaluare sau certificatul de evaluare, fără acordul prealabil, în scris, al evaluatorului cu privire la forma şi contextul în care poate să apară) ; sau de legislaţia naţională aferentă.
3.3 Un evaluator este o persoană care are pregătirea profesională necesară, capacitatea şi experienţa de a efectua o evaluare. În unele ţări, se impune obţinerea unei autorizaţii înainte ca evaluatorul să îşi desfăşoare activitatea în acest sens. Evaluatorul va fi o persoană cu o bună reputaţie care:

  • a obţinut o pregătire profesională adecvată, în cadrul unui centru de pregătire recunoscut sau o calificare academică echivalentă;
  • are experienţă adecvată şi este competent în evaluarea pe piaţa şi categoria respectivă de active;
  • cunoaşte, înţelege şi poate pune în aplicare în mod corect acele metode şi tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile;
  • este membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut; urmează un program de instruire profesională;
  • urmează un program de pregătire/instruire profesională continuă; şi
  • respectă toate cerinţele acestui Cod Deontologic.

În cazul în care, într-o ţară nu există calificări universitare adecvate, cum sunt cele menţionate mai sus, evaluatorul trebuie să aibă un nivel de pregătire suficient şi experienţă în evaluare, fie să fie membru al unui organism naţional profesional de evaluare recunoscut, fie să posede o autorizaţie din partea guvernului sau o numire din partea justiţiei sau unei autorităţi cu un statut echivalent. În unele ţări, prin lege, evaluatorul are nevoie de o autorizaţie sau de un certificat, din partea unui organism independent, pentru a putea profesa în această calitate.
3.4 Un evaluator intern este un evaluator angajat fie în cadrul întreprinderii care deţine activele, fie în cadrul firmei de contabilitate responsabilă cu elaborarea rapoartelor şi/sau înregistrărilor financiare ale întreprinderii. Un evaluator intern este apt să respecte toate exigenţele privind independenţa şi obiectivitatea profesională, solicitate în conformitate cu acest Cod Deontologic, însă în anumite tipuri de angajamente, este posibil să nu îndeplinească întotdeauna rolul de evaluator independent, din cauza unor reglementări de reprezentare publică.
3.5 Un evaluator extern este un evaluator care, împreună cu oricare asociat, nu are legături importante cu clientul, cu un agent care acţionează în numele clientului sau cu proprietatea supusă evaluării.
3.6 Ţinând cont de faptul că toţi evaluatorii, care îndeplinesc misiuni în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, trebuie să respecte cerinţele privind imparţialitatea, obiectivitatea profesională şi transparenţa solicitată în baza acestui Cod Deontologic, aceşti evaluatori trebuie să respecte solicitările privind independenţa lor, aferente mai multor misiuni. În anumite ţări sau pentru anumiţi clienţi ar putea fi aplicate restricţii suplimentare, prin regulamente sau prin lege, referitoare la cine ar putea să facă o evaluare pentru un anumit scop. Acest Cod nu îşi propune să definească diferitele grade de independenţă dincolo de standardul de independenţă, cerut deja în conformitate cu acest Cod.


4.0 Etică

Evaluatorii vor menţine în permanenţă un standard înalt de onestitate şi integritate şi îşi vor desfăşura activităţile astfel încât să nu prejudicieze clienţii, publicul, profesia sau organismul naţional profesional de evaluare din care fac parte.
4.1 Integritate
4.1.1 Un evaluator nu trebuie să acţioneze în mod înşelător sau fraudulos.
4.1.2 Un evaluator nu trebuie să redacteze şi să comunice în mod conştient un raport care conţine opinii şi analize false, inexacte sau părtinitoare.
4.1.3 Un evaluator nu trebuie să contribuie sau să participe la un serviciu de evaluare pe care alţi evaluatori îl consideră ca nejustificat.
4.1.4 Un evaluator trebuie să acţioneze legal şi să respecte legile şi reglementările ţării în care îşi desfăşoară activitatea sau în care îndeplineşte o anumită misiune.
4.1.5 Un evaluator nu trebuie să prezinte denaturat/neadevărat calificările sale profesionale sau să sugereze o astfel de prezentare.
4.1.6 Un evaluator nu va folosi în mod conştient pretenţii sau reclame false, eronate sau exagerate, cu intenţia de a-şi asigura lucrări de evaluare.
4.1.7 Un evaluator va avea grijă ca orice salariat sau colaborator subordonat, care ia parte la misiune, să respecte acest Cod Deontologic.
4.2 Conflicte de interese
4.2.1 Un evaluator nu trebuie să acţioneze pentru două sau mai multe părţi în aceeaşi problemă, cu excepţia unui consimţământ în scris al acelor părţi.
4.2.2 Un evaluator trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a nu se ivi conflicte între interesele clienţilor săi şi cele ale altor clienţi, ale evaluatorului, ale firmei sale, rudelor, prietenilor sau asociaţilor. Posibilele conflicte vor fi evidenţiate în scris, înainte de acceptarea instrucţiunilor clientului. Orice astfel de conflicte, pe care evaluatorul le descoperă ulterior, trebuie să fie imediat comunicate. În cazul în care aceste conflicte sunt percepute de evaluator, după finalizarea evaluării, comunicarea acestora trebuie făcută într-o perioadă de timp rezonabilă.

4.3 Confidenţialitate
4.3.1 Întotdeauna, un evaluator trebuie să trateze problemele clientului cu discreţia şi confidenţialitatea corespunzătoare.
4.3.2 Un evaluator nu trebuie să divulge informaţiile sensibile, obţinute de la un client sau rezultatele unei lucrări elaborate pentru un client, altor persoane decât celor autorizate de client, cu excepţia cazului în care se solicită acest lucru în mod legal, cum ar fi situaţiile în care un evaluator trebuie să respecte anumite proceduri cvasi-judiciare, în cadrul organismului naţional profesional de evaluare recunoscut, al cărui membru este respectivul evaluator.
4.4 Imparţialitate
4.4.1 Un evaluator trebuie să efectueze o misiune cu strictă independenţă, obiectivitate şi imparţialitate şi fără a considera interesele personale.
4.4.2 Un evaluator nu trebuie să accepte o misiune care presupune raportarea unor opinii şi concluzii predeterminate.
4.4.3 Onorariile aferente unei misiuni nu trebuie să depindă de rezultatul predeterminat al oricărei evaluări sau al oricărui sfat independent, obiectiv inclus în raportul de evaluare.
4.4.4 Dacă onorariul evaluatorului este sau nu condiţionat de orice aspect al raportului, acest lucru trebuie precizat.
4.4.5 Un evaluator nu trebuie să se bazeze pe informaţiile esenţiale, furnizate de un client sau de orice altă parte, fără o verificare adecvată a acestor informaţii sau fără o confirmare a veridicităţii informaţiilor din  partea unei surse independente, cu excepţia cazului în care natura şi importanţa gradului de încredere în informaţiile primite sunt specificate ca o condiţie limitativă.
4.4.6 Un evaluator nu va accepta o misiune de evaluare care implică raportarea unor condiţii ipotetice pe care şi le-a asumat, dar care nu pot fi realizate într-o perioadă de timp rezonabilă.
4.4.7 Condiţiile ipotetice, care exprimă o posibilitate rezonabilă, pot fi raportate cu condiţia să fie însoţite de o discuţie cu privire la şansele de realizare a ipotezei precum şi la determinarea valorii care reflectă adevărata situaţie, de ex., o situaţie în care un client vrea să ştie care va fi valoarea terenului care ar putea fi decontaminat.
4.4.8 Un evaluator nu va folosi sau nu se va baza pe concluzii fără suport, bazate pe o prejudecată de orice fel sau nu va raporta concluzii care reflectă opinia că această prejudecată este necesară pentru menţinerea sau maximizarea valorii.
4.4.9 La verificarea raportului altui evaluator, un evaluator va raţiona în mod imparţial şi îşi va justifica motivele pentru care este de acord sau în dezacord cu concluziile raportului.


5.0 Competenţă

Un evaluator trebuie să posede cunoştinţele, competenţa şi experienţa necesare pentru a îndeplini în mod eficient misiunea sa, în conexiune cu un standard profesional acceptabil. Numai acei evaluatori capabili să respecte definiţia evaluatorului, menţionată în Definiţii (paragraful 3.3 de mai sus) vor desfăşura activităţi în conformitate cu aceste Standarde.
5.1 Acceptarea instrucţiunilor
5.1.1 Înainte de a accepta o misiune sau de a încheia un contract de efectuare a oricărei misiuni, un evaluator trebuie să identifice în mod corespunzător problema care trebuie abordată şi să fie sigur că posedă experienţa şi cunoştinţele necesare sau, în cazul unei misiuni în străinătate, că este capabil să se asocieze cu un profesionist care are experienţă sau cunoaşte caracteristicile pieţei, limba şi legislaţia pentru a-şi îndeplini misiunea în mod competent.
5.2 Asistenţă din exterior
5.2.1 Atunci când se apelează la asistenţă din exterior, în vederea completării competenţelor unui evaluator, acesta va trebui să stabilească dacă persoanele care oferă asistenţă posedă abilităţile şi respectă principiile deontologice necesare.
5.2.2 Când se solicită asistenţă din exterior este necesară obţinerea acordului clientului, iar identitatea persoanelor care oferă asistenţă şi importanţa rolului lor vor fi evidenţiate în raportul evaluatorului.

5.3 Eficienţă şi conştiinciozitate
5.3.1 Evaluatorul va acţiona prompt şi eficient pentru îndeplinirea instrucţiunilor clientului şi va informa clientul asupra stadiilor evaluării.
5.3.2 Instrucţiunile vor fi refuzate în cazul în care circumstanţele împiedică efectuarea investigaţiilor necesare, obţinerea unei calităţi bune a muncii şi
finalizarea evaluării într-un timp rezonabil.
5.3.3 Înainte de raportarea evaluării, instrucţiunile scrise vor fi primite de la client şi/sau vor fi confirmate în scris de evaluator, conţinând detalii suficiente pentru a evita orice interpretare eronată.
5.3.4 Un evaluator va face verificări şi investigaţii laborioase pentru a se asigura că datele analizei conţinute în evaluare sunt corecte şi credibile.
5.3.5 Un evaluator va pregăti un dosar de lucru pentru fiecare misiune care, la finalizare, va conţine câte o copie a originalului, pe hârtie sau în formă electronică (salvate corespunzător) a tuturor rapoartelor scrise, a corespondenţei şi a notificărilor plus însemnările din dosar, care întăresc opiniile evaluatorului prin verificări, comparare obiectivă, deducţie şi calcul.
5.3.6 Dosarul de lucru al fiecărei misiuni de evaluare trebuie sa fie păstrat pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la finalizarea misiunii.


6.0 Prezentarea informaţiilor

Este esenţial ca evaluatorii să elaboreze şi să comunice analizele, opiniile şi concluziile lor către utilizatorii serviciilor prestate de ei, prin rapoarte clare care vor dezvălui orice informaţii ce ar putea afecta obiectivitatea.
6.1 Raportul de evaluare va trebui să facă o descriere clară şi precisă a sferei misiunii întreprinse, a scopului şi a destinaţiei acesteia, prezentând orice ipoteze, scenarii ipotetice sau condiţii limitative care afectează în mod direct evaluările şi, acolo unde este cazul, să arate efectul lor asupra valorii.
6.2 Raportul de evaluare trebuie să furnizeze informaţii suficiente pentru descrierea activităţii desfăşurate, pentru concluziile obţinute şi contextul în care s-au format.
6.3 Un evaluator trebuie să prezinte orice relaţie personală sau a firmei, directă sau indirectă, cu proprietatea sau compania care este subiectul oricărei misiuni şi care ar putea duce la un posibil conflict de interese.
6.4 Atunci când un evaluator acţionează în ipostaza de evaluator intern, relaţia sa cu entitatea care controlează activul va trebui dezvăluită în raportul de evaluare.
6.5 Atunci când un evaluator acţionează în ipostaza de evaluator extern, însă a lucrat şi în alte contracte pentru client, această relaţie trebuie să fie dezvăluită în cazul în care o terţă parte, care se bazează pe evaluare, consideră că obiectivitatea evaluatorului este compromisă.

6.6 Trebuie să fie dezvăluite orice limitări privind calitatea serviciului pe care un evaluator îl poate oferi, fie că aceste limitări se datorează unor constrângeri externe impuse, fie în special evaluatorului sau misiunii. În cazul în care apelează la asistenţă din exterior, evaluatorul trebuie să prezinte identitatea persoanelor care oferă asistenţă, gradul de încredere şi natura acestei asistenţe.
6.7 Un evaluator trebuie să stabilească o restricţie de nepublicare a unei evaluări sau a concluziilor acesteia, fără acordul sau prealabil, astfel încât evaluatorul să păstreze un control asupra formei şi contextului în care evaluările sale sunt dezvăluite public.
6.8 Un evaluator va prezenta orice devieri de la Standardele Internaţionale de Evaluare.
6.8.1 Standardele sunt concepute pentru situaţii generale şi nu pot acoperi orice situaţie particulară. Vor exista situaţii în care devierea de la Standarde este inevitabilă. Când apar astfel de situaţii, devierea nu va constitui o încălcare a acestor Standarde, cu condiţia ca această deviere să fie rezonabilă, să respecte principiile eticii şi limitele de competenţă, iar în raportul de evaluare să fie inclusă o motivare raţională a acestei devieri.


7.0 Raportarea valorilor

Misiunile de evaluare se pot referi la una sau mai multe proprietăţi. Stilul raportului de evaluare trebuie să fie adaptat, în funcţie de natura misiunii şi de nevoile clientului, respectându-se şi anumite cerinţe minime cu privire la conţinut.
7.1 Acest paragraf prezintă conţinutul minim al oricărui raport sau certificat. Trebuie să fie incluse următoarele elemente (vezi şi paragraful 5.1 din IVS 3, Raportarea evaluării):
- identitatea evaluatorului şi data raportului;
- identitatea clientului;
- instrucţiunile, data efectivă a valorii estimate, scopul şi utilizarea evaluării;
- baza evaluării, incluzând tipul şi definiţia valorii;
- identitatea, situaţia juridică şi locaţia (locaţiile) proprietăţii (proprietăţilor) care vor fi evaluate;
- data şi amploarea inspecţiilor;
- sfera şi amploarea activităţii în misiunea de evaluare;
- orice ipoteze şi condiţii limitative şi orice ipoteze speciale, neobişnuite sau extraordinare;
- o declaraţie de conformitate prin care se arată că evaluarea a fost făcută prin respectarea standardelor şi altor cerinţe de prezentare;
- calificarea profesională şi semnătura evaluatorului; şi o certificare specifică din partea evaluatorului, într-o formă standard, aşa cum se solicită în unele ţări.
7.2 Utilizarea evaluării şi complexitatea proprietăţii determină gradul de detaliere adecvat al unui raport de evaluare. În cazul în care se raportează o    evaluare a unei proprietăţi unicat sau complexe, este recomandabil ca raportul să conţină mai multe detalii cu privire la datele pe care se bazează evaluarea şila raţionamentul care fundamentează concluziile. În cazul în care un raport este elaborat pentru un portofoliu de proprietăţi, în scopul utilizării evaluării într-o misiune de audit, nivelul de detaliere a datelor solicitate pentru fiecare dintre proprietăţile din portofoliu, poate fi mai puţin extins.
7.3 Această secţiune nu trebuie să fie considerată ca reprezentând investigaţiile, cercetarea şi analiza necesare desfăşurării unei evaluări adecvate, ci, pur şi simplu, minimul care trebuie prezentat în raport.